În anul 2017, apărea primul volum al „Misterelor Galaților”, subintitulat „Povestiri aproape adevărate”, gest nobil pentru un împătimit al istoriei cum este Violeta Ionescu, domnia sa fiind conștientă de apropierile, dar mai ales de depărtările dintre arta cuvântului și istorie. Culmea este că Adevărul și adevărurile, ca și Trecutul, înțeles și ca timp pierdut sau nu, sunt subiecte pentru ambele preocupări ale umanității.
În prologul la volumul al doilea, subintitulat „Hotel Metropol”, Violeta Ionescu îl parafrazează oarecum pe Nietzsche, care scria (citat aproximativ): „Când te uiți îndelung într-un abis, abisul se uită și el la tine”. Spune scriitoarea gălățeană (care între timp a publicat și varianta definitivă a romanului istoric dedicat lui Dioclețian, o adevărată capodoperă a genului): „Cartea este o fereastră din care vă privește trecutul. Priviți-l și voi, judecați-l cu mintea limpede și faceți ca această magică întâlnire să aibă sens. Dacă după ce o închideți rămâneți măcar cu o amintire, înseamnă că truda resuscitării mele n-a fost zadarnică.” (p.3)
Mai suntem atenționați că „o parte din aceste întâmplări s-au petrecut în realitate. (…) Unele personaje le-am întâlnit chiar eu în peregrinările mele, reale sau imaginare. Pe altele le-am aflat din povestirile altora, descoperiți în presa vremii sau în lecturi, trecuți și ei demult în spatele cortinei. Le-am «îmbrăcat» cu imaginația mea, le-am trezit la viață și desigur le veți cunoaște sau recunoaște. Sunt oameni obișnuiți, cu calitățile, tarele, speranțele, eșecurile, nebuniile și sacrificiile lor, care au trăit la Galați sau doar au avut legături cu Galațiul, în vremuri acum apuse…”
Unele din aceste vremuri sunt mai recente, aproape de actualitate, cum este „Cazul doctorului Serafim”, cu amintiri și din perioada în care scriitoarea a activat în mediul medical, mai apărând doctori în medicină și în alte texte (unele fiind doar niște schițe, ca de exemplu „Profesorul de istorie”), cum ar fi poate cel mai lung, „Minunile doctorului Odisei”, unde se alunecă frumos pe panta ispitelor prozei fantastice, cum s-a mai întâmplat și în volumul I, dar și în acest tom, în „Regina circului”, „Doar Zusha”, „Inimă de câine” (aici este o parabolă gogolian-bulgakoviană, cu trimiteri și către un Bioy Casares, dar care ne face să ne gândim și la Ion Manea al nostru!)…
Aceasta stire este preluata si apartine: www.viata-libera.ro
Citeste stirea completa aici: www.viata-libera.ro
